Prinț, Cerșetor și viceversa sau Comoara din interiorul tău

Cel mai bine pot reda frumusețea acestui subiect printr-o poveste citită în cartea Puterea prezentului, de Eckhart Tolle:

Un cerșetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin:

-Te înduri să-mi dai un ban?, murmură mecanic cerșetorul, întinzându-i vechea lui șapcă de baseball.

-Nu am nimic să-ți dau, spuse străinul.

-Dar pe ce ești așezat? întrebă acesta.

-Un gunoi, răspunse cerșetorul. E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă știu.

-Te-ai uitat vreodată înăuntru?, întrebă străinul.

-Nu, răspunse cerșetorul. Ce rost are? Nu e nimic în ea.

-Uită-te înăuntru, insistă străinul.

Cerșetorul reuși să ridice puțin capacul. Șocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină de aur.

realizat de Răzvan DANC

Când am citit-o am spus WOW! Evident, mai auzisem astfel de povețe, însă asta cu adevărat a făcut un click. Deci, până în momentul în care noi nu găsim în interiorul nostru comoara, aurul, Divinul nu suntem altceva decât niște cerșetori. WOW, încă o dată!! Sună dur acest cuvânt: cerșetor, însă dacă stăm bine să ne gândim așa este: veșnic așteptăm o femeie sau un bărbat care să ne facă viața mai frumoasă, care să ne ofere iubire, siguranță, înțelegere, încredere….lista poate continua.

Întotdeauna căutăm un loc de muncă la care să fim foarte bine plătiți, ne specializăm în domenii nu pentru că ne dorim noi, ci poate părinții și ei ghidați de ideile: se câștigă mai bine sau asta am vrut eu să fiu, dacă nu am reușit, măcar tu.

Devenim nefericiți și așteptăm ca viața noastră să fie mai bună datorită exteriorului. Dacă nu avem loc de muncă, iubit, iubită, relații suntem nefericiți. Oare nu punem greșit problema? Oare nu de la fericirea interioară decurg toate.

Dacă stăm să medităm, nu, fericirea nu se câștigă în timp, ci se pierde. Noi venim fericiți, în bucurie, în armonie și conectați cu spiritul, cu Divinul din noi. Și pe măsură ce creștem și interacționăm cu ceilalți, pierdem această legătură cu Divinul, ajungând să nu mai știm să fim fericiți. Învățăm că fericirea e atunci când iei o notă mare.

Am auzit de multe ori în jurul meu mamei spunând copilului: „nu mai râde ca prostul că se uită lumea la tine” deși el era amuzat de o frunză, un cățel sau pur și simplu de un nor de pe cer. Fericirea se naște doar din lucruri materiale, iar cei care visează sau vorbesc despre fericire interioară sunt niște șarlatani. Cam asta ne învață lumea, deși nimeni nu ne îngrădește dreptul de a gândi.

Și uite așa ne degradăm, devenim cerșetori din prinți și ignorăm minunăția care se află în interiorul nostru! APEL LA TREZIRE! ÎNDEMN SPRE PREȚUIRE!

Cu iubire și dăruire pentru încântarea Sinelui Divin

Advertisements

Tu ce părere ai?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s