Cum să NU îți mai reprimi EMOȚIILE

Rumi spunea la un moment dat: „Cu fiecare respiraţie ai două alternative: fie te conectezi cu sufletul tău, fie te lupţi cu îndoiala”. Înţelegerea acestui principiu iţi poate schimba viaţa. Să ne gândim acum la situaţiile tensionate, de emoţie puternică. Ce facem majoritatea dintre noi? Vorbim cu noi înşine şi ne spunem „totul e ok, totul va fi bine, este în regulă, calmează-te acum”. Sau ceva de genul acesta.

ws_Breathing_Frozen_Stars_1280x720

O alternativă mult mai naturală şi sănătoasă pentru a ne trăi altfel – mai calm – emoţiile, este de a respira. Nu să te temperezi, nu să iţi vorbeşti, doar să respiri. Pentru a avea o comunicare mai bună, o viaţă sexuală mai bună, pentru a fi mai plin de viaţa, respira. Pare banal, dar exista o explicaţie!
În Psihologia somatică respiraţia este considerată cheia pentru o viaţă trăia cu adevărat. Când respiri adânc, eşti prezent în acel moment. Respiraţia ne ajuta să simţim, să savurăm şi să ne conectăm cu lumea din jur sau cu Sinele nostru autentic. Atunci când laşi respiraţia să „te respire”, permiţi expresiilor originale şi spontane să se nască în tine.

Noi ne „luptam cu îndoiala” şi atunci opunem rezistenţă experientelor noi, din cauza fricii că nu le putem stăpâni. Fizic, atunci când ne simţim ameninţat într-o situaţie, ne ţinem respiraţia pentru a-i micşora intensitatea. Fii atent la ce se întâmpla în corpul tău în acele momente: observa cum ţi se întăreşte diafragma şi se încordează muşchii umerilor. Acelaşi lucru se întâmpla la nivel subtil, atunci când opunem rezistenţă sentimentelor inconfortabile.

Reprimarea este mecanismul inconştient de apărare care blochează amintirile şi sentimentele care credem că ne fac rău. Apărarea nu se face doar la nivel mental. Pentru a păstra sentimentele la nivel inconştient, implicam şi partea fizică, le blocăm şi la acest nivel. Rezultă astfel tensiuni ale muşchilor trapezului, ale mijlocului spatelui, oftezi mai des, respiri mai scurt, ai contracţii la nivelul plexului solar şi diafragmei.

R

În medicină chineză aceasta are implicaţii mai adânci şi se numeşte Stagnare a Capului la nivelul ficatului. În Taoism fiecare organ are un suflet. Spiritul ficatului se numeşte Hun. Hun este cel care îngloba Instinctul  Vieţii. Este sediu creativităţii, creşterii, imaginaţiei şi dorinţei de a trăi. Reprimându-ţi energia emoţională, se micşorează conexiunea cu forţa vieţii. O respiraţie superficială înseamnă mai puţin contact cu Şinele.

Ceea ce câştigi pe termen scurt reprimând, este un momentan sentiment al păcii şi o reducere temporară a disconfortului emoţional. Doar că acestea nu vin fără un preţ. Mai întâi, dacă nu le opunem rezistenţă, emoţiile vin şi pleacă. De fapt, odată produse, emoţiile nu durează în noi decât 90 de secunde. Atunci când sunt reprimate, ele rămân blocate şi devin active – pe termen lung la un nivel mai scăzut.

Apoi, dacă respiraţia este cheia care ne permite să experimentăm lucruri uimitoare, atunci respirând mai puţin, mai superficial, ne îndepărtează de maximul pe care îl putem trăi. Astfel stagnam în viaţa.

Încă avem momente în care vrem să ştergem durerile vieţii. Însă atunci când învăţam să le „tratăm” cu o respiraţie adânca şi conştienţa, avem numai de câştigat. Rămânem conectaţi cu noi înşine.

Atunci când simţi cum emoţiile cresc în tine (asta presupune să fii Conştient şi să nu le percepi ca fiind mai puternice decât sunt), deci când simţi ca acestea apar. schimbă-ţi concentrarea de pe ele pe respiraţie. Respiră adânc şi ceea ce vei simţi este efectul respiraţiei, adică o stare de calm, linişte. Asta înseamnă ca emoţia a trecut, fără să luptăm cu ea, să o învingem sau să o ascundem.

RR

Data viitoare când apare un stres în viaţa ta, verifică-ţi corpul şi respira adânc. Nu vorbi cu tine, nu eticheta starea, nu te abţine, doar respiră fără a judeca. Vei vedea ca tensiunea dispare şi în locul ei apare starea de linişte şi pace.

Cu fiecare respiraţie a ta, ai de ales: fie te laşi în seama Sinelui tău spontan şi creativ, fie te lupţi cu emoţiile, creând tensiune.Pentru a afla divinitatea din noi, trebuie mai întâi să ne acceptăm umanitatea. Emoţiile sunt o marcă a umanităţii şi a le ocoli, acoperi sau nega ne face să purtăm un sac de „probleme” în spate.

Modul cel mai natural de a trata emoţiile poate fi observat la un copil: el se enervează, se bucura spontan şi trăieşte din tot sufletul fiecare stare, dar nu judeca.Ce e de făcut? Să revenim la stadiul de copii, când trăiam fiecare emoţie. Acum putem conştientizat mai uşor, dar putem şi să le lăsăm să treacă mai uşor, fără a le eticheta. Astfel nu le acumulam în noi. Astfel avem mai mult spaţiu interior pentru a fi noi înşine.

Advertisements

Tu ce părere ai?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s